Încă de la o vârstă fragedă ne formăm un punct de vedere în ceea ce priveşte valoarea noastră şi a persoanelor din jurul nostru şi adoptăm o poziţie de bază în viaţă.

Poziţia de viaţă se defineşte ca ansamblul de credinţe fundamentale pe care o persoană le are despre sine şi despre alţii şi pe care o utilizează pentru a­-şi justifica deciziile şi comportamentul.

Analiza Tranzactională conturează 4 poziţii care descriu deciziile noastre din copilăria timpurie despre propria persoană şi despre cei din jurul nostru.

Poziţia 1: (+ +) Eu sunt OK. Tu eşti OK.
Este o poziţie sănătoasă din punct de vedere psihologic. În această poziţie simţim că merităm să fim apreciaţi şi iubiţi şi acest lucru este valabil şi pentru ceilalţi. Din această poziţie ne putem rezolva problemele în mod constructiv, suntem capabili să acceptăm valoarea şi importanţa celorlalţi şi putem relaţiona asertiv cu ceilalţi, putem avea succes în munca noastră, în relaţiile cu ceilalţi şi ne putem îndeplini obiectivele.

Poziţia 2: (+ -) Eu sunt OK. Tu nu eşti OK.
Este poziţia din care îi învinovăţim pe ceilalţi, îi doborâm sau îi persecutăm. În această poziţie avem tendinţa să-i învinovăţim pe ceilalţi pentru problemele noastre şi în mod frecvent ne exprimăm ostilitatea. În această poziţie de viaţă, la suprafaţă s-ar putea să părem că suntem învingători, dar în realitate ne putem simţi OK numai când stabilim că ceilalţi nu sunt OK, deci ne simţim OK prin doborârea celorlalţi. Aceasta poate fi poziţia persoanelor extrem de ambiţioase care trec peste ceilalţi pentru a-şi atinge scopurile, sau a fanaticilor care argumentează că drumul lor este singurul posibil.

Pozitia 3: (- +) Eu nu sunt OK. Tu eşti OK.
Este poziţia din care ne simţim descurajaţi atunci când ne comparăm cu ceilalţi, ne simţim victimizaţi sau învinşi. Această poziţie duce la retragere, depresie şi, în cazuri grave, la sinucidere.

Pozitia 4: (- -) Eu nu sunt OK. Tu nu eşti OK.
Este poziţia în care simţim că am pierdut interesul faţă de viaţă. Din această poziţie putem simţi că viaţa este inutilă şi, în unele cazuri, putem deveni dependenţi de alcool sau droguri. Putem crede că nu merităm să fim iubiţi şi să simţim că suntem respinşi. Fiind în această poziţie de viaţă, nu ne place nici de noi înşine, nici de ceilalţi. Această poziţie de viaţă are de asemenea un uriaş potenţial patologic.

Este important de menţionat faptul că atunci când spunem „Eu sunt OK, tu eşti OK” nu afirmăm că tot ceea ce facem noi sau altcineva este în regulă, ci afirmăm că noi toţi, în esenţă, suntem OK. Ceea ce face diferenţa este comportamentul pe care îl avem în anumite momente.

Practic, invitaţia este să dăm jos masca pe care tindem să o punem pe chipul oamenilor din jurul nostru şi să îi vedem aşa cum sunt cu adevărat: identici cu noi, OK în esenţă! Doar aşa putem face diferenţa între om şi comportamentul său!

Omul  ≠  comportamentul său

Spre exemplu, afirmaţia „Eşti un tâmpit!” presupune o poziţie de viaţă de tipul „Eu sunt OK, Tu nu eşti OK„! Putem ajunge în poziţia OK-OK conştientizând că oricâte comportamente etichetabile ca fiind „tâmpite” ar face cineva, acest lucru nu înseamnă că el, ca esenţă, este tâmpit. Omul are în continuare posibilitatea de a se comporta „inteligent”, la fel cum şi noi avem oricând posibilitatea de a ne comporta într-o manieră care poate fi etichetată ca „tâmpită” de ceilalţi!

Alegerea poziţiei de viaţă în copilărie a fost făcută pe baza informaţiilor limitate, disponibile nouă în postura de copii, dar acum, adulţi fiind, este posibil să redecidem despre noi şi ceilalţi. Atunci când avem probleme de relaţionare cu ceilalţi, este posibil să fie nevoie de o redecizie, dacă dorim să avem relaţii mai bune.

Citind cu atenţie rândurile de mai sus, putem deduce uşor că singura poziţie de viaţă sănătoasă este „Eu sunt OK, Tu eşti OK”. Desigur, nu este tocmai uşor să accesăm această poziţie de viaţă mereu şi să rămânem în ea permanent, dar merită să încercăm! O parte semnificativă din problemele noastre cu ceilalţi vine din pendularea între aceste poziţii de viaţă.

Vrei să te înţelegi mai bine cu cei din preajma ta? Caută să te muţi în postura OK-OK! Repet, asta nu înseamnă că tot ce faci tu sau celălalt este OK, ci înseamnă pur şi simplu că în esenţă, toţi suntem OK, iar atunci când ceva nu este OK este un anumit comportament, nu persoana însăşi.

Problemele încep atunci când confundăm un anumit comportament cu persoana. Problemele apar atunci când etichetăm! Unele etichete sunt atât de dificil de dat jos încât pentru a putea ajunge în poziţia OK-OK uneori este nevoie de ajutor de specialitate din partea unui psihoterapeut.

Atenţie, aşadar, la etichetări şi la poziţiile de viaţă non-OK!

În încheiere, vă recomand să citiţi această carte.